Monthly Archive

De Halloween, spiritele se infierbanta. Incantatile aduc la suprafata monstri. Voi toti va puneti masti, va ascundeti si sperati sa nu fiti gasiti. Eu ma dezvalui. In noaptea asta ma demasc. In noaptea asta ai ocazia sa ma vezi asa cum nu ma vezi decat o noapte pe an… Fii pregatit..si vei descoperi o femeie senzuala, fina, la atingerea careia vei tremura…la soapta careia vei simti fiori…la visul careia te vei trezi in valuri de sudoare. E o femeie seducatoare, o femeie care te hipnotizeaza dintr-o privire…Flacarile nu o ard, apele nu o ineaca, vantul nu o sufla si zapezile nu o ingheata…e o fiinta magica, te obsedeaza si te poseda. Te are. Pe veci, te are. Ii esti subjugat si iti place.

Are buzele rosii ca pacatul, cand si le musca de placere…roz ca o virgina, cand asteapta un prim sarut. Are ochii negri, iar atunci cand ii privesti, incremenesti. De teama, atunci cand se incrunta…de placere, atunci cand ii citesti dorinta nestavilita in ei…de dor, atunci cand i se umezesc..incremenesti. Atingerea ii este moale si usoara…te gadila si ai vrea sa ii poti spune sa se opreasca…dar ce farmec ar  mai fi? In ea gasesti un chin dulce pe care il adori..o tortura masochista si adorabila, cruda si sensibila.. Ea e rece si cald, bun si rau, josul iadului si inaltul raiului, minunat si cumplit, incantator si oribil, alb si negru…o vesnica contradictie fermecatoare. Daca vrei sa o atingi, o faci pe riscul tau…pielea ii arde, sangele ii fierbe..parul ei te invaluie si te imbratiseaza, atunci cand te vrea…sau te sufoca, atunci cand te izgoneste. Sarutul ii e moale, dis-de-dimineata..rece, la pranz…plin si mult, la apus….alunecos, cald, apasat si dureros in toiul noptii. E un amalgam de nenorociri si bucurii, un superb amestec de cosmaruri si vise roz….

Femeia asta…femeia asta sunt eu. In noaptea asta iti dau voie sa ma vezi cu adevarat. In noaptea spiritelor, iti arat cine este Diana cu adevarat. De acum incolo, vreau sa percepi acest nume..Diana…cu totul altfel. Vreau sa intelegi ca, desi crezi ca ma cunosti, habar nu ai cine sunt cu adevarat. Desi ma privesti, nu ma vezi. Desi ma asculti, nu ma auzi. Asta sunt eu. Diana.

Weekendul asta am participat ca voluntar la Halloween Charity Ball , organizat de Ovidiu Rom, fundatia lui Leslie Hawke(in link aflati mai multe). Am avut ocazia sa joc putin teatru, sa ma costumez in stilul anilor ‘20, si sa intreb in stanga  si in dreapta “Cigaaaars?Cigarettes???”. Bine, de fapt, replica era mai mult “Good evening, would you like a cigar?Or maybe a raffle ticket?”, rostita cu un zambet larg, natural…pentru ca ma simteam foarte bine. Am defilat toata noaptea printre Tariceanu, Esca, Loredana Groza si multi altii. Am constatat ca desi era un eveniment cu scop caritabil, cei care au oferit bani fie la licitatie, fie la vanzarea pe care mi-o faceau mie si celorlalte “ciagar girls”, ii ofereau mai mult pentru ca erau inconjurati de prieteni, de cunostinte…si trebuia sa impresioneze, sa socheze eventual. “Cate bilete luam draga?Ah, cat costa unu?100RON?..Luam 5, te rog!”. Altii insa, asteptau 10RON restul, cu toate ca pana la urma nu-i pastra nimeni(adica eu!), toti erau donati. Singurul “ciubuc” a venit de la un american-politicosi ai naibii! Cel putin cei care au cumparat de la mine. Am auzit de un caz special care ii cerea unei fete, ca dupa eveniment, sa-i “taie trabucul”-Socant,nu?! Au fost multi oameni amabili insa, zambareti, veniti sa se simta bine, sa se joace putin cu tinutele…damele aveau pene prinse in par, barbatii palarii de gangsteri si trabucuri(thanks to me!). Unii erau pusi pe flirtat, altii pe baut, dar majoritatea bine dispusi. Morocanoase mi s-au parut Alessandra Stoicescu si Iulia Vantur. Cred ca au venit cu de-a sila. Pacat. Am ramas incantata, cu amintiri frumoase si…cu basici in talpi, de la tocurile pe care am fost poticnita vreo 7 ore. [Sfat pentru fete: nu va descaltati niciodata cand va obosesc picioarele, pentru ca dupa aia....nu mai reusiti sa stati cu pantofii in picioare!]

Thanks David, for calling me “your favourite cigar girl”-i know, i got you somewhere over 3000 RON.

Mersi Ionut, pentru ca ai avut grija de mine si mi-ai facut de-a lungul serii aprovizionarea cu cocktailuri geniale!

Mersi Irina, ca m-ai lasat sa ma lipesc de tine. Am ramas incantata.

Cand am simtit ca nu mai rezist in pantofi…”Coltinho to the rescue!!!!”..a venit, m-a luat cu masina, m-am schimbat frumusel in prea-iubitii mei blugi si si mai iubitii mei adidasi…si hop!in b52! Toata lumea era acolo..si Mariuca mea care ma astepta. Am gasit-o si pe Alexandra…era pana si tipu de pe hi5 :))))))))))))))))))))

Chiar a fost cea mai lunga zi.

Imi aduc aminte ca intr-o dimineata, ascultam Radio Guerrilla, iar Dobro si Craio ziceau ceva de niste statistici…Singura care mi s-a parut cu adevarat socanta, sau worth remembering, spunea ca pe internet au loc mult mai multe cautari pentru “sex” decat pentru “love”.-te pune pe ganduri, asa putin.

Adica de ce? De ce e lumea curioasa mai degraba de sex decat de iubire?

1) Aceste statistici merg mana in mana cu cele care arata ca barbatii navigheaza pe internet mai des decat femeile. Ar fi un raspuns bun: cautarile sunt efectuate de barbati. Barbatii stim bine ca prefera sexul in favoarea iubirii. Don’t ask me why.

2) Cred ca e mai comod, mai la indemana. Sexul e in materie de viata personala, ceea ce fast-foodul este in domeniul gastronomic: rapiditate, accesibilitate, here&now. Iubirea e mai ampla, mai complicata…iubirea e un fel de mancare servit cald, cu un pahar de vin eventual, presarat cu nelipsitele condimente.

3) Cred ca sunt foarte multi oameni singuri pe lumea asta. Si cred ca toti acesti oameni, singuri si tristi, cauta consolarea pe termen scurt, o cauta in experiente sexuale care mai de care mai ciudate, cat mai dese, ca sa simta ceva. Orice. Singuratatea cred ca le-a amortit sentimentele, iar ei cauta sa le anime. Majoritatea stiu ca gresesc abordarea, dar se complac, crezand ca nu mai au scapare, fiind convinsi ca asta le e destinul…o amorteala vesnica. Ei sunt cei care cauta “sex”, pentru ca s-au resemnat de la cautarile pentru “love”.

Mari dileme existentiale ce aveti voi: 

-sufar din iubire -serios?you’ll get over it

-betive -uneori

-copilarie, tinerete, maturitate -hotaraste-te,which is it?

-de ce nu am rabdare sa ma rog -dude, you clearly have a problem!

-galusti cu prune -mmm….stiu, o nebunie!dar nu avem,nu avem!

-erotic chat -pun pariu ca cineva a fost dezamagit de chatroom-ul pe care l-a gasit

-nume de alint ptr indragostiti -ai ramas fara idei?da-mi add pe messenger ca am o lista cu alinturi imbecile si nu sunt egoista, vi le zic si voua.

-ce cred baietii cand fetele iau intiativa - mai conteaza ca iau initiativa?daca arata pe gustul lor, crede-ma, nu conteaza ca fac primul pas

-girls sex fara boys - ce???facand abstractie de cat de prost ai scris, ce?????what’s the fun in that?

-rubensiana - da, aici ai nimerit-o!

-exercitii inainte de primul sarut - huh?!?!!?cati ani ai?incep sa-mi pun intrebari in privinta varstei medii a cititorilor mei

-fericirea? - da, stiu…makes us wonder.

-ceva trist - cauti ceva anume?spune-mi ca te ajut.

-te accepta cu pilozitate - :)))))))))))))))))))s-o crezi tu! mai nou, o sa vrea si el sa se epileze, darmite sa te accepte pe tine fara sa te epilezi!

-cum sa te porti cu oamenii rai - nu stiu..eu, una, ii ignor.

-ce inseamna sa visezi coliva rosie - ca o sa mori singur!…sau ca o sa ai 5 copii, nu mai tin bine minte.

Pentru alte nelamuriri, sunteti rugati sa-mi scrieti la notalent369@yahoo.com

Toata lumea are blog. Nu o spun ca pe un repros, ci ca pe o constatare. Toata lumea are blog. Despre viata lor super interesanta, despre moda, despre muzica, despre politica, despre carti, lucruri generale, lucruri in amanunt, lucruri personale sau lucruri banale, lumea scrie. Se scrie bine, se scrie rau, dar se scrie. Lumea se exprima liber. Majoritatea,necenzurat. Unii se abtin de la un limbaj vulgar si cer asta si de la cei care le comenteaza articolele. Asa ca isi modereaza comentariile. Prefera sa treaca prin mana lor mai intai, sa sorteze ei ce e ok si ce nu. Altii prefera sa dea mana libera publicului, sa fie totul la vedere.

Eu am un blog. Evident. Am un blog pe care scriu despre sentimente, vise, visuri, emotii, ganduri…despre mine, despre el, despre ele si despre ei..scriu despre gusturi, parfumuri, esente si amoruri. Scriu in felul meu, netalentat. Am sustinut asta inca din start. Niciodata nu m-am priceput la nimic in mod deosebit. Cand am vorbit cu Maria prima oara despre asta, m-a incurajat sa imi fac un blog. De dragul ei mai mult, am facut-o. Eram pierduta in blogosfera, nu stiam ce trebuie, ce am voie si ce nu pot sa fac aici. Mi-am creat in timp, spatiul meu virtual, my home away from home, refugiul meu pentru griji si temeri, oaza mea de liniste si sperante. I-am dat culoare, l-am personalizat, i-am dat un nume si i-am adus musafiri. Mai intai am chemat in vizita prieteni apropiati, care in timp, simtindu-se comod si bine, au venit cu alti prieteni. Incet, incet, grupul s-a marit. Au aparut si ocazionalii trecatori grabiti, care imi lansau o rautate si asteptau o reactie pe masura. Nu stiu daca au primit ce asteptau. Au ramas unii fideli acestei pagini, si stiu din surse sigure, ca mai sunt si unii micuti(cum i-ar alinta irina), care stau cumintei si citesc, fara sa isi faca publica prezenta. Ma bucur ca gasiti aici ceva ce va place, ceva ce va face sa reveniti.

Adevarul e ca nu am facut acest blog pentru nimeni altcineva decat pentru mine. In primul rand, cred ca am vrut sa vad daca sunt in stare sa ma tin de ceva, eu avand probleme cu rabdarea. In al doilea rand, tin sa se afle ca habar nu aveam ce inseamna view-uri, post-uri, blogroll-uri sau trafic atunci cand m-am apucat de asta. Asta ca sa nu existe dubii-am scris tot ce am scris, pentru mine, din nevoia de a imi scoate anumite lucruri din sistem si de dragul de a vedea unele lucruri scrise negru pe alb, de a pastra niste amintiri frumoase si niste ganduri razlete pentru mai tarziu. De ce am ales sa fac asta in vazul tuturor?Multi m-ati intrebat asta. De ce nu? Uneori, sfaturile venite de la necunoscuti, parerile complet obiective, sunt exact ce am nevoie. In plus, am continuat dupa ce am vazut ca nu sunt singura care plange des, ca nu sunt singura care sufera din iubire si ca nu sunt singura care-si revine incredibil de repede. Mi-au spus unele prietene ca imi urmeaza sfaturile, altele mi-au spus ca au trecut prin aceleasi povesti ca mine, mai greu sau mai usor. Marturisirile mele ne-au apropiat, iar cu cei care imi erau necunoscuti, am reusit sa infirip prietenii. Am amici care glumesc pe seama mea, pentru ca am si o “viata virtuala”. Adevarul asta e. O bucatica din mine o las si aici. De ce nu?!

Daca v-a placut, mai poftiti. Daca aveti reclamatii pertinente, lasati comentarii. Stiu sa accept si criticile, atata vreme cat sunt constructive.

Trenul Bucuresti-Timisoara pleaca in 15 minute de la linia 3. Deci nu, nu aveam timp sa-mi cumpar Elle-ul, din moment ce aveam locuri in ultimul vagon. Asa ca da-i si sufera 7 ore, cu gandul ca a aparut revista, dar tu nu o poti rasfoi inca.

Eu, Irina (beauty&brains-noua ei porecla!), Coltos(one of my soulmates) si Anton(cel mai aspru critic ala acestui blog)…on the road to Tm. Drumul incepe agitat, cu Anton in priza, bagand frica in celelalte doua persoane din compartiment, dar se termina linistit, cu un nou Anton, calm, care spune la telefon cel mai dulce “te iubesc” you have ever heard.

“Welcome to Timi” ne spun din prima Julie si Vali, pe peron. Hugs and kisses ca sa ne coloreze prima impresie despre Timisoara, pentru ca vremea era de un gri oribil. Vine si Maria, care ne astepta cu Hanna-more hugs and kisses. Oameni draguti care ne asteapta cu masa pusa, oameni draguti care se aseaza cu noi la povesti pana la ora 1 noaptea. Suna telefonul-Paul. “Voiam sa vin sa te iau de la gara”. Nu-i nimic, ne vedem cand plecam la TM-BASE. Si vine Paul frumos la unu jumate, doua noaptea si ne duce cu masina. “Ce bine arati”/”si tu”/”cat timp a trecut”/”da ma…stiu”/”nu te-ai schimbat deloc,sa stii”/”multumesc,si tu ai ramas la fel de dragut”-bai Paul, mi-ai laudat si cerceii mei cu cirese!…tie nici nu-ti plac cerceii in general  .Sa stii ca mie chiar mi-a facut placere sa te revad. Si in caz ca ai uitat sa-l saluti pe Silviu din partea mea, sper ca vede aici “Salut, Silviu!!! “. Cafeaua promisa pentru a doua zi, s-a ales praful de ea! Asta hai, si eu am fost de vina, pentru ca si eu am fost ocupata, dar sa nu vii tu la TM-BASE in a doua seara, asa cum ne ramasese vorba-now that’s personal! Pacat!

Sa le iau separat. Ce m-a impresionat:

1) TM-BASE: o hala imensa( in a doua noapte au fost doua hale!), baieti frumosi, fete mai putin frumoase, lasere colorate(vedeti pozele), si o muzica excelenta. In prima noapte eram venita dupa un drum de 7 ore si in conditiile astea nu am putut pleca decat dimineata la 5 jumate-eram dependenta de intreaga atmosfera.  In a doua noapte, oboseala era si mai mare, pentru ca nu apucasem sa dorm decat 2 ore, dar cand incepi seara cu Leizaboy si o continui cu Wax Taylor, si mai apar si Suie Paparude ti se cam obisnuieste timpanul si nu-ti prea vine sa te duci acasa. Iar cand se  intampla asta, se intampla din cauza unui individ care merita strivit ca pe un gandac…”DieselBoy” a pus o muzica haotica, evil, care instiga la violenta. Incepusem sa-i vad pe cei din jurul meu ca fiind posedati. Pentru mine va ramane mereu “DieselRahat”.

Si oricum partea cea mai misto a aparut odata cu momentul in care am simtit ca nu ma mai tin “salele” si nici talpile. “Eu plec”. Maria vine si ea. Nu, staaai, vine si Ana. “Stai sa-mi iau haina de la Cojy”. Cauta-o pe Cojy. Acum unde-i Ana? Se duce Maria sa o caute. Apare Ana. “Stai ca Maria a plecat dupa tine”. OOOfffff….. In sfarsiiiiiiiiiiiiit suntem toate afara. Putem pleca. “Nuuu..stai sa-mi iau la revedere de la baieti!!!”-Ana, bineinteles! Tot acest mic episod a durat…cat???cat????40 minute!!!!!!!!!!!!! Eu in tot acest timp ma aplecasem in fata, ma masam pe spate(pozitia seamana cu cea in care te asezi atunci cand ..erm..ai baut prea mult, sa zicem)…au venit si paramedicii sa ma intrebe daca imi e rau, daca vreau sa stau in ambulanta putin, sa vada ce am.”Ma doare spatele!”/”sigur?hai in ambulanta, serios!”/”Ma doare spatele/ !” Multumesc Ana

2)Oamenii dragi mie. Mi se pare ca am stat mult prea putin, ca am avut prea putin timp sa va ascult povestile. Maria mi-a spus doar franturi, Julie mai deloc, Ana nu mi-a zis decat de experienta ei cu lentilele de contact …Vali m-ai innebunit cu felicitarea aia, Hanna-iarta-ma ca ai fost nevoita sa vii dupa noi in seara aia la gara,erai prea obosita…Sebi, nu ti-am auzit glasciorul-data viitoare, neaparat!Mari, tare frumos erai imbracata sambata-o adevarata domnisoara..Mia, va multumesc pentru tot si toate si sper sa reusesc candva sa va intorc favoarea.  Totul a fost prea pe-fuga, prea grabit…si chiar si asa, ma bucur tare mult ca s-a putut, ma bucur ca v-am vazut pe toti, ma bucur ca am stat toti la aceeasi masa, ca ne-am ascultat unii pe altii si ca am ajuns cu totii ala acelasi raspuns(la intrebarea pe care ati lansat-o), chiar daca in forme diferite.

3)Locuri dragi mie. Nu am apucat sa stau decat prin Unirii putin. Nu am apucat sa merg in Van Graff. Nici nu am avut timp sa ma plimb asa aiurea pe stradute, cum am facut-o data trecuta. Iar v-am ratat piata aia de sambata dimineata!!!Nu cred ca o sa o prind vreodata. De data asta insa, am decoperit facultatea de arte-suuuperba! Va pun cateva poze.

Dragii mei, ma bucur ca ne-ati primit, ma bucur ca v-am vazut, ma bucur ca sunteti bine si voiosi si abia astept sa veniti si voi la Bucuresti, sa va aratam cat de primitori suntem si noi.

P.S.

Maria, acum chiar simt lipsa Ipod-ului meu,care s-a stricat…mi-ai amintit de o dependenta de muzica pe care tot  tu cred ca mi-o creasei.

Am auzit la televizor un psiholog care spunea ca oamenii, in general, dupa ce au vazut un film tin minte inceputul si sfarsitul…cica esenta, actiunea din decursul filmului se uita.

Mi-am dat seama ca in cazul meu este exact pe dos. Uit cum incepe de mult ori…si cateodata si cum se termina..insa mereu tin minte “desfasurarea actiunii”…intotdeauna tin minte peripetiile, aventura, drumul pana la destinatie.

Asta ramane si din relatii, in cazul meu. Cand trece suficient timp de la despartire, cand se cicatrizeaza ranile, ajung sa uit cum am inceput ….si din fericire, uit cum s-a terminat…uit rautatile, uit greutatile…uit toate minciunile, toate marlaniile si pana la urma imi trece si dezgustul. Totul trece… Pana la urma raman cu amintiri frumoase, cu experiente placute, cu cel putin o persoana draga care imi ramane alaturi….si una peste alta, perioada de mijloc a relatiei este singura care imi aduce zambetul pe buze…

diana: ce lucrezi tu?

florin baghy: eu nu prea lucrez. cica sunt student.mai merg la niste meditatii. adica dau meditatii

florin baghy: merg la sala. la munca cateodata.

diana: la ce esti student?

florin baghy: inginerie mecanica. fuckin shit.

diana: ce=i aia. ca suna a tortura.

florin baghy: asa si e. inginerie.in Romania ii zice politehnica parka.

diana: cont in banca?

florin baghy: doua

diana: ce mananci la mic dejun

florin baghy: cereale cu lapte

diana: boxeri sau normali?

florin baghy: boxeri

diana: urasti pe cineva?

florin baghy: nu

diana: ai de gand sa te intorci in tara?

florin baghy: da

diana: cator fete le-ai spus ca le iubesti?(rudele sunt excluse, ma refer strict la relatii amoroase)

florin baghy: ce intrebare 3

diana: de ce baghy?

florin baghy: ceva legatura cu bagabontzi. dar nu mai stiu exact contextul

diana: statistic vorbind…dai papucii mai des decat ii primesti?

florin baghy: da dar prefer sa fie despartire de comun accord

diana: cea mai scurta relatie

florin baghy: serioasa un an

diana: cel mai romantic gest

florin baghy: trandafiri la trezirea din somn. si nu dormeam in aceasi casa

diana: mai bine femeie sau barbat?

florin baghy: barbat toata viata

diana: ce adidasi ai purtat azi

florin baghy: o pereche de puma

diana: ce ticuri ai?

florin baghy: mananc tricourile. bag gulerul in gura. ca aia mici

diana: ai spus vreodata numele unei foste, in pat cu actuala?

florin baghy: nu.ca nu mai scriam aici.imi taia mainile.

diana: ai folosit acelasi nume de alint cu doua tipe?

florin baghy: buna intrebare.nu.

Interesanta experienta. Pe blogul lui baghy veti gasi interviul pe care mi l-a luat el mie. Enjoy!

Vineri seara. Ora magica: 24:00. Bate la usa. Cine? Je sais…moi non plus. Zburlita toata de frig, intra la caldura, la galusti cu prune si cafea cu frisca(frisca e cam veche, sper ca nu si-a dat seama). Daca lasi doua femei la cafea, iti zic eu ce se intampla: se deschide cufarul cu povesti, amintiri, barfe si idei nastrusnice. Cu muzica pe fundal, merge la corazon… La 3 a.m. incercam si noi un film, esuam insa lamentabil cu pleoapele ingreunate.

Sambata la pranz incepem o noua zi. Cafea. Da, din nou. Cum altfel sa incepi ziua? Planuri demontate de lene, altele create de nevoie… SIAB? A picat. Cu Silviu la un rendez-vous? Sigur, dar o iau si pe moi non plus. Dupa un mic dejun sanatos si plin de vitamine la KFC, incercam un Festival 39 cu a doua cafea pe ziua respectiva si ca orice cafea, normal ca o servim cu povesti…ale lui Silviu de data asta : facultate, job-uri trecute, planuri de viitor, amintiri de la revelion, peripetii si alte minunatii. Ne spunem frumos “adios” cu tot tacamul: imbratisari, pupaturi si cuvinte frumoase in speranta ca revederea va fi mai aproape daca suntem politicosi. Incotro de aici? CoolCat-Full (Gasit specimen extraordinar-boem,frumos,figura interesanta). Crapu crapat in 369 de locuri-Disparut  in actiune. Hai sa ne plimbam pe Lipscani, ca tot e frumos si ploua, iar noi tot nu avem umbrela. Excelent! Uite-un magazin! Ba uite si o fusta! Asta-i buna…uite-l in ploaie pe tipul boem! Ne-a recunoscut. Ti-a zambit?? Hai sa-l chemam la o cafea cu noi. Da, a treia pe ziua asta. Vii cu noi la cafea? Hai sa incercam in CoolCat din nou. E un semn: am gasit masa. Cu ce se ocupa? Cum il cheama? Cati ani are? Ce citea mai devreme? Cum de era in fata magazinului? Toate se leaga. Inclusiv o romanta. Suspans.

Sambata seara ajungem acasa. Pizza si film la caldura. Ceai si pastile- better safe than sorry. Incotro acum? Hai cu Ada la cafea…da, a patra pe ziua asta. Pai cum altfel am rezista in Expirat? Acum hai, fa-ti loc printre niste betive libidinoase si cativa baieti frumosi si aseaza-te pe scaunul ala. Da, e aceeasi muzica pe care o ascultai si in clasa a 10a, dar iti face placere sa o re-asculti. Pe melodia asta dansam cu tipul de la arhitectura…ala inalt, care ma sunase a doua zi. Uite-l si pe tipul care o agatase pe Juju in autobuz. Vaaai…e si tipul ala frumos si prost..da,da..ala care a fost cu Lolita in Vama cand mi-am facut eu majoratul.Doamne, a trecut o vesnicie, parca. Altcineva? Nu prea. Nu mai e ca in clasa a 10a. Atunci ne stiam toti pe acolo. Am cerut si eu o melodie si chiar au pus-o : Never there-Cake…melodia care mereu mi-a facut placere sa o ascult in Expirat. La garderoba tot Iosif e. La fel de libidinos si aceleasi replici le foloseste : “la fetele frumoase nu inapoiem hainele”. Iti multumesc, dar da-mi naibii haina ca-mi inclestez mainile in jurul gatului tau. Dar hai sa ne linistim, caci apare Fat-Frumos din Bohemia… Bem a 5a cafea? De ce nu?

p.s.

30h in compania cuiva te pot urca pe pereti. Nu in compania ei. 30h trecute ca prin vis, 30h cu rasete, chicoteli si susoteli…30h a cate 5 cafele, deci cafeaua la 6 ore…30h cu o prietena, 30h cu moi non plus.

Azi m-am rupt putin de lume. Azi am simtit nevoia de pauza, de relaxare. Dupa o prima saptamana oficiala de cursuri si seminarii incredibil de aglomerata, agitata…dar bine organziata, uite ca am parte de duminica aia…asa cum stiam eu ziua de duminica- o zi de vegetat, in care nu te vezi cu nimeni, in care stai in casa si te pregatesti pentru urmatoarea saptamana, in care iti incarci bateriile.

Asadar azi, duminica, m-am trezit cu simturile ascutite : nevoie mai mare de muzica nu cred ca am avut nici azinoapte, in Expirat; nevoia de lumina calda mi-am potolit-o singura cu lumanari, in absenta soarelui care azi si-a luat si el liber; nevoia de cafea a venit insotita de ritualul acesteia ( si anume sa fie servita in cestile mele frumoase, cu farfuriutele lor asortate, asezate pe “Bazaar”, ” Elle” si va vine sau nu sa credeti, “Capital-topul celor mai bune companii ptr care sa lucrezi”); nevoia de un loc pufos si moale in care sa ma cuibaresc mi-a satisfacut-o plapuma la care cu greu renunt pe timpul verii; nevoia de frumos, de placut, mi-au satisfacut-o pozele de pe deviantart.com….

Azi imi plac multe. Azi imi place sa ma scufund in cada mea micuta plina cu apa fierbinte. Azi imi place sa gadil tastele laptop-ului, in mod deosebit. Azi imi place sa ma uit pe poze-developate, nu astea de pe calculator, sa le tin in mana, sa-mi las amprentele pe ele asa cum nu ar trebui sa fac, sa imi amintesc de cum era atunci, cum era in locurile respective, cum era cu oamenii de atunci. Azi imi place sa citesc si sa imi notez paragrafele preferate, asa cum faceam pana sa-mi pierd apetitul pentru lectura. Azi imi place Aqualung, The Magic Numbers, Diana Krall, Imogen Heap, Leonard Furda( si nu glumesc), Lisa Ekdahl, Noir Desir, Nouvelle Vague, Muse, Parov Stelar… Azi imi place sa stau in pijama toata ziua. Azi imi place postul asta.

P.S.

Azi imi place cum se potrivesc toate…imi place ca exact in momentul in care ascult o melodie al carei vers spune “i love you”, ma uit la o poza care ilustreaza exact acelasi sentiment.

Laptarie. Imbulzeala. Perne pe jos, noi pe perne..la picioarele stimabilei Maia Morgenstern. O soapta: “nu am voie sa vorbesc cu publicul!”. Mirosul hot-dog-ilor de langa mine. Actorii rasfirati prin sala. Dans. Replici rapide si unele acide. MC-ul tuturor timpurilor. O lumina orbitoare. Pantalonii schimbati ai Maiei, aruncati langa noi. O piesa intensa, dramatica, jucata cu umor- cel mai sadic! Superb!

baghy asta ma umple de lepse…

cica ce parfum folosesc. nu ai nimerit persoana potrivita..sa-ti explic. folosesc:

-miss dior cherie

-lolita lempicka

-amarige de givenchy

-stella (by stella mcartney)

-allure( chanel)

-jean paul gaultier(pour elle-clasic)

-mademoiselle (chanel)

-alien (by thierry mugler)-asta seara mai ales.

Cat despre blogul meu..cred ca are un miros putin dulce, putin picant…aromat. Imi place sa cred ca e o esenta usoara, de vara, dar care poate sa-ti cada greu atunci cand citesti si te gadila unde te durea pana atunci. In zilele cu soare cred ca miroase a vata de zahar pe bat, iar in zilele ploioase miroase mai mult a parfum barbatesc cu fum de tigara. Dimineata miroase a cafea cu lapte, iar noaptea a casutele din turta dulce dintr-un basm scris pe foi ingalbenite.

mai departe catre otrava, mariuca, julie si tomata

aaa..si alexandra (sandra)

Iubirea e o tare complicata. De fapt, sentimentul in sine e simplu, dar noi il complicam. Oamenii iubesc diferit de la persoana la persoana. 

De primul iubit de indragostesti cu totul, simti toata relatia la o intensitate puternica. Esti probabil adolescenta, incarcata de hormoni si vise despre relatia perfecta care tine o viata.

De al doilea te indragostesti cu putin scepticism. Ai deja experienta unei relatii esuate si inveti sa privesti lumea cu teama. Dar o faci. Se duce si asta.

Devi putin mai atenta cu sentimentele tale. Le menajezi mai mult, esti mai grijulie. Cand apare urmatorul, esti mai retinuta. O faci din nou, pentru ca nu ai cum sau de ce sa te protejezi in viata de iubire.

Ranita ramai de fiecare data cand se termina o relatie cu o persoana la care ai tinut..de care, ca sa folosesc termenul potrivit, ai fost indragostit .

De iubit o sa iubesti mai tarziu, cand vei fi suficient de matur sa stii sa pastrezi relatia respectiva, cand vei avea experienta greselilor celorlalte. De iubit iubesti o data. Daca ti se intampla de doua ori, ti-a pus Dumnezeu mana pe cap!-asta o vad ca pe un mit.

Minunile Romaniei prin ochii unei netalentate:

1. Nichita Stanescu - o adevarata minune din punctul meu de vedere.

2. Faptul ca unui roman daca i se intampla o diiiitaaaai nenorocirea, e in stare sa rada. Popor ca al nostru, mai rar!

3. Mamaliguta cu branza si smantana.

4. Cel mai bogat si inventiv vocabular in materie de injuraturi.

5. Oamenii care castiga salariul minim pe economie, care fac eforturi un an de zile sa stranga bani ca sa mearga la mare in Mamaia-The Land of Milk and Honey.

6. Nuntile care tin o zi si o noapte. Cel putin! (am aflat cu stupoare ca pe la americani tin cateva ore…cu stat la masa si vorbit-nu tu alcool, nu tu dans pe mese, nu tu furat mireasa sau mai stiu eu ce minuni !)

7. Pomana- am citit ca nu prea sunt popoare care sa faca pomana in cinstea “raposatului”. Nu bag mana in foc acum, dar asa am citit… ca  noi avem talentu asta sa mancam si sa bem in amintirea celui drag. Oricum, ca noi nimeni nu o  mai face!

Acum vad ce final apoteotic am facut! hahahah…

De la baghy, pasez la cuochiiinchisi, mihai si alexandra…

Griji ca o sa fiu calcata in picioare la concert. Gasit loc parcare langa un garaj suspect. Picat fata la constatarea cozii de un kilometru lungime. Ferit privirea unor cunoscuti, cautat privirea altora. Oameni grasi, slabi, tineri, batrani, inalti, scunzi, fitosi, miserupisti, frumosi, urati…veniti la MUSE. Intrat la tribuna B desi flirturile ne ajutasera sa intram la A. Pozitie imposibila pe durata intregului concert. Semnele le am si acum drept dovada.

Lumini. Fum. Culori. Pian superb. Mii de stele. Picaturi ce anuntau o falsa rafala de ploaie. Sunet bestial. Voce incredibila. Chitarile schimbate la fiecare melodie.—>Un spectacol pentru care daca mai gaseam bilete de 950.000, as fi dat! A meritat fiecare ban. Spectacol in adevaratul sens al cuvantului.

Prieteniile se formeaza :

-in timp

-cand persoanele implicate sunt indurerate

-sub aburi de alcool

-in conditii extreme (blocati in lift/nevoiti sa imparta un compartiment timp de 8 ore/etc)

Prieteniile se pastreaza :

-prin intalniri constante

-prin telefoane/mailuri/IM-uri

-prin revederi rare dar intense

-prin confesiuni socante

-prin marturisiri de secrete prafuite

Prieteniile se pierd :

-din gafe

-din indiferenta

-din rautate

-din invidii si gelozii

O prietenie..se intampla, pur si simplu…nu ai cum sa planuiesti ( si sa-ti si iasa) sa creezi o astfel de legatura cu cineva. Imprejurarile sunt cele care aduc la un loc  doi oameni. Din punctul acela, relatia depinde numai de ei doi si de cum stiu si vor sa o pastreze. Conflictele si neintelegerile nu fac decat sa le consolideze prietenia…iar daca rezista in timp, numai ei o stiu.

O prietenie reala (adica nu una superficiala, in care cei doi sunt la nivel de “cunostinte”) este una in care partile implicate se pot baza unul pe altul oricand si oricum. Intr-o asemenea situatie esti dispus sa faci sacrificii, vrei binele celuilalt si daca este cazul, sa il pui deasupra binelui tau. Cati se pot mandri cu o asemenea prietenie? Cati pot spune sincer ca la un moment dat au spus “lasa-ma pe mine, tu esti important..acum ne gandim la cum sa-ti rezolvam tie problema”?

Ultima clipa inainte sa sune ceasul desteptator-atat de dulce!

Ultima clipa inainte de  primul sarut-atat de tensionata!

Ultima clipa inainte sa izbucneasca scandalul-linistea dinaintea furtunii!

Ultima clipa in prezenta unui tort de ciocolata-delicioasa!

Ultima clipa inainte de “Adio”-grea!

Ultima clipa de vacanta-trista!

Ultima clipa inainte sa sune telefonul asteptat-agitata!

Ultima clipa inainte sa termini o carte-palpitanta!

Ultima clipa de sinceritate-naiva!

Ultimele momente sunt importante pentru multi dintre noi, pentru ca din momentul in care lucrurile se schimba, se dau peste cap (are loc un scandal si apare acel “Adio”/suna telefonul si descoperi ca era greseala/termini tortul de ciocolata si pofta nu iti e stavilita)…la acel ultim moment ne vom gandi, va fi refugiul nostru…punctul in care lucrurile erau asa cum le voiam, asa cum eram fericiti. E chiar ciudat. Oare daca am stii ca este ultima oara cand ne putem gasi in acea stare, am pretui-o mai mult? Am face lucrurile altfel? Am actiona diferit?