De ce pastram tot felul de nimicuri? De ce depozitam in cutiute si cutioare care mai de care mai frumoase, mai colorate si cu mecanisme de inchidere mai originale, toate chichitele si suvenirurile?

Eu,una, am pastrat de-a lungul anilor o multime de amintiri : bilete de tren sau de la concerte, carti postale, etichete, pungulite, martisoare dragi, biletele, cadouri mici dar incarcate de valori sentimentale…Sunt lucruri la care nu imi vine sa renunt, lucruri pe care nu as putea vreodata sa le arunc, dar care astazi nu-mi folosesc decat ca un exercitiu de memorie. Cutiutele stau toate frumos aranjate, una peste alta, asortate la culoare, pe dulap.

Ma mai apuca uneori cheful de povesti, vreau uneori sa scotocesc printre hartii si hartiute, sa mai citesc din biletelele scrise in ora de chimie si sa imi amintesc de liceu…E un obicei pe care nu stiu exact cum l-am capatat…poate ca l-am mostenit, pentru ca in copilarie, imi placea sa ma uit pana si in caietele de amintiri ale mamei…Mereu imi spuneam ca atunci cand voi creste, voi avea si eu caiete la fel de frumoase, cu amintiri notate de prietenele mele. Si asa si este, spre bucuria mea.

Sa inteleg ca toate astea sunt puse deoparte pentru suflet? Alta explicatie eu nu gasesc…altfel, probabil ca le-as fi aruncat de mult…