Monthly Archive

Stii baiatul ala din clasele primare, care te tragea de codite?…care te impingea, te tragea, te izbea, te lovea…te mai si ciupea..Pe atunci o facea pentru ca te placea. Acum, la 20 ani, o  face pentru ca ii place sa te vada imbufnata. Nimic mai mult.

Il cheama Anton. Are haine de firma, mereu poarta o sapca si pe display-ul telefonului mobil (primit de la prietena), are poza cu iubita. Injura mult, e rapidist si rade mai mereu…implicit te face si pe tine sa razi.

Imi uraste blogul, uraste tot ce are legatura cu el si nu rateaza nici o ocazie sa faca misto de mine pe tema asta: “scrie despre ce mananci acum, pe blog!”/”iti place sucul asta?scrie pe blog”/”ti-ai rupt o unghie?repede,pe blog!hai,diaaaaana!”.

Aseara ne-am vazut. Motoare si B52. Era cazul, trecuse prea multa vreme… Chiar uitasem mistourile asta..adica atacurile la adresa mea. Mi le-a amintit . Vezi Anton? Ti-am promis ca daca vii in B52 iti dedic un post. Astept sa comentezi, iepurasule turmentat!

P.S.

astept faimosul blog “with talent”, pe care ai zis ca-l faci ca parodie la al meu.

Povestea mea?

Imi spun povestea aproape in fiecare zi..aici..pe paginile astea. Din greseala, apasand pe butoanele astea albastre, ajung sa descopar cate sute de mii de clickuri se lovesc, cate sute de pareri isi lasa zeci de oameni…ajung sa vad cate din gandurile mele am reusit sa notez si cate imi sunt impartasite de mai multi oameni de cat m-as fi asteptat.

Si chiar si asa…in conditile in care experienta asta, cu blogul, este una fericita…ajung sa ma intreb…cate ganduri mai am de asternut? Si in legatura cu ce? Toate, dupa cum am mai spus candva(in postul meu preferat-”despre dragoste…”), se leaga in jurul dragostei. Nimic din ce as putea scrie, nimic important, nu are cum sa nu implice acest subiect. Ma uit uneori, rar…de parca m-as uita in biletele vechi de dragoste, in ciornele blogului. Parca asta si sunt. Vechi bilete de amor. Sentimente de candva, consemnate pentru a nu fi uitate.

(pe fundal, in timp ce scriu, canta o melodie incredibil de frumoasa…-multumesc, raluca!-”by the sea”, a lui eleni karaindrou…are un aer frantuzesc, imi place. imi aminteste de “amelie” si povestea aia incredibila de dragoste…)

Revenind…Totul are legatura cu iubirea. Din iubire pornesc o multime de derivate : ura, razbunare, pasiune, aventura, sex, tradare, minciuna, incredere, soarta, casnicie, amintiri, durere….si cate altele…Cred ca e singurul lucru din timpul vietii, in privinta caruia nu ar trebui nimeni sa se indoiasca vreodata. Si totusi multi o fac. Multi sunt sceptici…spun ca dragostea e o poveste, un mit… Eu cred ca tuturor li se demonstreaza pana la urma ca exista…si ca nu ai cum s-o negi. Altii sunt de parere ca nu ai cum sa iubesti o singura persoana. Eu cred ca de indragostit, omul se indragosteste tare des..dar de iubit..de iubit cu adevarat, e norocos daca o face o data in viata…daca i se intampla de doua ori…atunci i s-a oferit o a doua sansa de care trebuie sa tina cu dintii. Asta in conditile in care nu au loc simultan. Pentru ca atunci, una dintre ele este dragoste, iar cealalta…o pseudo-dragoste…o distractie.

 Sfat(?!): iubeste pentru ca asta simti…nu pentru ca vrei sa fi iubit inapoi!

p.s.

de ce scriu posturi la ora 5 dimineata?!

Cine mai vede toamna fluturi?

Cine mai noteaza intr-o agenda toate paragrafele interesante din cartile pe care le citeste?

Cine mai e bosumflat dimineata?

Cine mai cauta locuri noi de iesit la sfarsit de saptamana?

Cine isi mai considera prietenii frati?

Cine mai ramane socat o zi intreaga dupa un vis care il zdruncina?

Cine mai incepe sudoku si-l lasa neterminat?..de fapt..cine mai incepe o multime de lucruri si nu le duce la bun sfarsit?

Cine mai crede ca blugii pot fi purtati si la ocazii, daca stii cum?

Cine mai asculta muzica clasica atunci cand ploua?

Cine mai intreaba controlorul in tramvai cand ii expira abonamentul, doar ca sa descopere ca era deja expirat si sa primeasca amenda?

Cine minte mereu la telefon, spunand “nu” atunci cand e intrebat “te-am trezit?” ?

Cine se mai uita la filme horror pentru ca ii place sa ii fie frica?

Cine mai simte ca a locuit intr-o viata anterioara in Paris?

Cine mai uraste materialistii?..si manelistii?..ca tot suna la fel.

Cine mai e ca mine?

later edit: baaaai fratilor…aceste NU este un post scris de catre o egoista….chiar puneam niste intrebari…adica, imi puneam niste intrebari…chiar eram curioasa cine mai pateste ce patesc si eu. oare era mai bine sa va las cu impresia ca as fi plina de mine?!

Nu suport revelionul. Este vorba de o seara…asa, in linii mari…pentru ca de fapt e vorba de ora 24:00-24:01. Si pentru seara asta, lumea se intoarce cu fundul in sus. Cumparaturi, haine scumpe, accesorii, magazine peste magazine, pregatiri, rezervari, telefoane, discutii, cabane, masini, cupluri sau singuri, bagaje, nameti, blocaje rutiere, frig si lemne pentru foc…toate formeaza un haos general, un vartej in care suntem prinsi si care ne “scuipa” la miezul noptii ca sa putem sa ciocnim, sa ne pupam si sa ne urlam “la multi ani”-sa urlam, pentru ca trebuie sa acoperim zgomotul artificilor si al betivilor de pe strazi…sau din camera alaturata.

Ma enerveaza ca se depun atat de mult efort, timp…si bani…totul pentru o seara..o seara care trece incredibil de repede, dar care pana sa vina, te distruge pe fond nervos.

De ce ne lasam prinsi in obiceiuri tampite? De ce nu facem o seara din asta intr-un weekend, doar pentru ca avem chef sa ne vedem prietenii?…Si daca o facem, de ce mai acordam atat de multa importanta unei singure nopti pe an?

De ce pastram tot felul de nimicuri? De ce depozitam in cutiute si cutioare care mai de care mai frumoase, mai colorate si cu mecanisme de inchidere mai originale, toate chichitele si suvenirurile?

Eu,una, am pastrat de-a lungul anilor o multime de amintiri : bilete de tren sau de la concerte, carti postale, etichete, pungulite, martisoare dragi, biletele, cadouri mici dar incarcate de valori sentimentale…Sunt lucruri la care nu imi vine sa renunt, lucruri pe care nu as putea vreodata sa le arunc, dar care astazi nu-mi folosesc decat ca un exercitiu de memorie. Cutiutele stau toate frumos aranjate, una peste alta, asortate la culoare, pe dulap.

Ma mai apuca uneori cheful de povesti, vreau uneori sa scotocesc printre hartii si hartiute, sa mai citesc din biletelele scrise in ora de chimie si sa imi amintesc de liceu…E un obicei pe care nu stiu exact cum l-am capatat…poate ca l-am mostenit, pentru ca in copilarie, imi placea sa ma uit pana si in caietele de amintiri ale mamei…Mereu imi spuneam ca atunci cand voi creste, voi avea si eu caiete la fel de frumoase, cu amintiri notate de prietenele mele. Si asa si este, spre bucuria mea.

Sa inteleg ca toate astea sunt puse deoparte pentru suflet? Alta explicatie eu nu gasesc…altfel, probabil ca le-as fi aruncat de mult…

De dupa sex, da, ati banuit bine.

Asadar…avem doua variante care predomina in cuplurile de azi:

1) Varianta ideala : you cuddle. adica tipul, te ia frumusel in brate, te mai pupa din cand in cand, iti mai gadila un umar, mai chicotiti impreuna….chestii care oricum, sunt dragute, sunt ale voastre. 

Iar daca e prima oara cand faci sex cu persoana respectiva, silly you…ai pretentia la un tratament similar. Adica, mai en detail, te astepti si tu la o anumita apropiere intre voi, ca deh, am zis ca e prima oara..nu singura(adica nu e one night stand!)!

2) Varianta de-evitat : iti arata din start ca e un  porc. Ori adoarme, dar nu asaaa, ca nesimtitu…ci cu o mana aruncata pe tine…ori, even better, se ridica din pat (presupunem ca a fost  o partida de amor, in stil clasic…pentru ca e e evident ca regulile se schimba daca actiunea are loc la miezu noptii, in padure!), se duce la baie (asta o intelegem si apreciem..cu toate ca nu e chiar ok daca fugi cu viteza luminii..ho!ca nu se ia apa calda!), se poticneste prin bucatarie, isi mai aprinde si o tigara…eventual da si un telefon unui prieten sa vorbeasca despre meciul de aseara(e doar o coincidenta cu faptul ca aseara chiar a fost un meci, no..i did not get some last night, si nu, nu e despre mine postul…it’s about WOMEN and MEN). Cum poate sa fie intr-atat de lepra, te intrebi? Nu te mai intreba. It’s in their nature. Serios. Nu fac misto acum. Chiar asa e.

Intr-un fel, daca face asta inca de prima oara cand faceti sex, e spre binele tau. Stii in ce te bagi. Si inca ai timp sa fugi. Adica, macar la inceput (si asta ar trebui sa o stie si el!) trebuie sa fie mai implicat..sa-ti arate ce “sensibil” e el… Dar daca e intr-atat de marlan din start, nu merita efortul. Fugi cat mai poti!

FERICÍRE, fericiri, s.f. Stare de mulţumire sufletească intensă şi deplină.

Fericire ≠ nefericire

Tot nu v-ati lamurit?…sex, copii, bani, haine, bijuterii, parfumuri, calatorii….Nici acum?

Fericirea, dupa cum spune DEX-ul, e o stare, o senzatie, un sentiment. Care va-sa-zica, “o stare” de fericire poti sa ai si atunci cand stai si iti amintesti de copilarie…si la fel de bine poti sa o ai atunci cand te trezesti nerabdator in dimineata de Craciun.

Fericit esti atunci cand primesti un cadou frumos ambalat. Fericit esti atunci cand oferi un cadou si vezi cat de mult inseamna pentru celalalt. Fericit esti atunci cand aflii ca ai luat decizia corecta. Fericit esti daca ai prieteni. Fericit esti cand bei exact cat trebuie. Fericit esti chiar daca nu pari. Fericit esti cand ajungi bunic si iti vin nepotii in vizita. Fericit esti cand stii ca cel de langa tine nu minte.(is that even possible?) Fericit esti cand savurezi felul de mancare preferat. Fericit esti atunci cand vezi ca esti pe primul loc. Fericit esti atunci cand iti dai seama ca ai trecut cu bine peste o dezamagire. Fericit esti atunci cand gasesti pantofii aia geniali, numarul tau! Fericit esti atunci cand razi cu orele, fara nici un motiv evident, ci pur si simplu bucurandu-te de compania unei persoane misto. Fericit esti atunci cand privesti in urma si vezi ca toate lucrurile ti s-au asezat, ca toate si-au gasit locul. Fericit esti atunci cand esti cu prietenii. Fericit esti cand asculti o melodie. Fericit esti cand iti tine mana pe picior, in masina. Fericit esti cand te uiti pe fereastra la 4 dimineata, cand toata lumea doarme. Fericit esti cand mananci o prajitura cu ciocolata,caramel si bezea. Fericit esti cand te trezesti dintr-un vis frumos. Fericit esti cand vezi o poza superba. Fericit esti cand pleci on a road-trip si dai muzica tare in masina. Fericit esti cand joci twister, chiar daca pierzi. Fericit esti cand uiti de tine. Fericit esti cand dansezi in ploaie. Fericit esti cand stai iarna sub plapuma, cu un ceai si o carte. Fericit esti cand primesti un compliment sincer. Fericit poti sa fii un minut, o zi, sau o viata. Depinde cum privesti lucrurile. Daca privesti punctual, vei spune ca ai avut momente de fericire. In schimb, daca ajungi la 60 ani si te gandesti la tot ce ai trait pana in punctul respectiv, ai putea spune ca ai avut o viata fericita.

Draga Diana,

In primul rand, nu …nu ai innebunit, pentru ca nu un semn de dementa sa iti scrii chiar tie. Trecand peste aceasta paranteza, ajung la subiectul acestei scrisori.

Imi doresc sa citesc asta in ziua in care voi implini 30 ani. Imi doresc sa fie un 15 iunie cu soare din belsug, pe la vreo 34 de grade celsius…sa adie putin….briza. Briza, pentru ca as vrea sa fiu pe plaja. Daca se poate, undeva pe Coasta de Azur, intr-un concediu la prietenii de acolo.(Voi printa aceasta scrisoare, ca sa ma asigur ca o voi avea in permanenta in geanta, inclusiv peste 10 ani de zile) As vrea sa ma trezesc odihnita, sa ma intind in patul cu asternuturi albe. As vrea sa se intinda si el, si sa ma acopere cu mana dreapta si sa ma traga in spre el, sa ma stranga in brate si sa ma sarute pe obraz(pentru ca saruturile pe frunte sunt prea triste…prea “de despartire”). As vrea sa mai stam asa in pat, inghesuiti unul intr-altul, sa mai motaim…pana cand soarele m-ar trezi de-a binelea. Camera ar fi de un alb imaculat…cu peretii zgrumturosi, tipic pentru casele stil mediteranean. M-as da jos din pat si as simti podelele reci…as lipai incet, sa nu il trezesc…pana pe terasa. Flori multicolore, cer senin, marea linistita… Prietenii, chicotind jos,langa piscina…Buna dimineata, la 30 ani! Sunt fericita!

“maaaami, maaaaami!!!!!!!”

“da, Luca…ce e, mami?”

“hai afaaara!!!”

Ar creste inima in mine de bucurie. Peste cateva zile ar fi si ziua sulfetelului meu…Luca, baietelul nostru de 2 anisori. M-as uita la el cum se urca pe pat si incepe sa topaie, pana il trezeste pe el. S-ar juca putin, Luca ar zbughi-o la joaca…iar el ar veni langa mine, printre perdele…sa-mi sopteasca “la multi ani”.

“Vezi? Ti-am spus ca o sa fie bine…Esti fericita,nu?”

“Sunt. Sunt mai fericita decat credeam vreodata ca o as fiu. Si cu tine nici nu imi e teama sa o spun.”

Am bea jos o cafeluta, am trandavi la soare…Telefonul ar suna intruna…”la multi aaaani!!!” Ai mei ar veni cu telefonul cel mai emotionant si probabil ca as plange. De fericire. As stii ce post bun am acasa, ce familie frumoasa, cati prieteni buni… La 30 ani, sa nu-ti lipseasca nimic…mare lucru!

Asa ca sper, macar in punctele esentiale sa mi se indeplineasca visul. Sper sa fiu iubita, sa iubesc, sa am un copil, sa fiu cu prietenii, sa imi aud macar la telefon parintii…Coasta de Azur e mai putin importanta…la fel si piscina. Esti fericita?

P.S.

Sper ca ai avut grija sa-ti pastrezi prietenii aproape. Astia pe care i-ai avut la 20. Pentru ca sincer, cred ca sunt singurii care ar fi meritat sa ramana langa tine. Mai sper ca ai fost fata desteapta si ca nu ti-ai mai pierdut mintile cand nu era cazul. Mai sper ca ai invatat ceva la facultatea aia, ca nu ai facut-o degeaba. Mai sper ca bunicii tai au trait sa se vada strabunici. Toti 4. Mai sper ca ai avut o nunta asa cum ai visat-o la 20 de ani…si sper ca a fost cea mai frumoasa zi din viata ta….si asta numai datorita LUI. Sper ca ti-e bine si ca nu-ti lipseste nimic.

Na, ca ajunsa si la mine leapsa cu desktopul…de la Julie. O arunc in Otrava, Mnemonica si Erika .

Ati observat vreodata ca la celalalt nu ne atrage mai deloc ceea ce spune el despre el insusi, ci mai degraba ceea ce surprindem noi in comportamentul lui, ceea ce prindem din mers, fara sa isi dea seama? De exemplu, nu ne place sa-l auzim cand spune ca e inteligent..ba din contra! Dar atunci cand iti dai singura seama dintr-o replica pe care ti-o da, sau dintr-un raspuns la o intrebare capcana…atunci,da! Cu siguranta iti place sa stii ca e romantic, spontan, surprinzator sau mai stiu eu cum…dar daca ti-o spune persoana respectiva din start, isi pierde farmecul…tu devii sceptica in ceea ce-l priveste, pentru ca in fond, lauda de sine nu miroase-a bine.

E mereu fermecator sa descoperi lucruri noi la cei din jurul tau. Si in mare parte, farmecul asta consta in cautare, in cercetare, in descoperirile pe care tu le faci…si nu in marturisiri.

(am gasit postu asta prin draft-uri…enjoy)

Toata lumea scrie despre toamna.

Eu vreau sa scriu despre vara. Incep sa-i duc dorul. O simt cum se scurge, cum se dezintegreaza, cum se dizolva, se topeste…cum dispare. Si nu am ce face in privinta asta. ‘Cause that’s the way the cookie crummbles. Nu imi place ca acum, in momentul asta, stand pe scaun cu genunchii la piept, in fata unui laptop, mi-e frig. Stau asa, chircita…si imi amintesc ca asa stau iarna…cand vreau sa ma incalzesc. Vara e frumos..vara nu stiu cum sa ma atarn de scaunu asta ca sa simt daca se face putin curent..vara nu port sosete…vara stau cu fereastra deschisa…

Vara sunt mai bine-dispusa. Vara sunt mai optimista. Vara imi e mai usor sa ma trezesc devreme. Vara am fruntea mai descretita. Vara imi vine cheful sa dansez si la 2 noaptea. Vara pot sa ies cu Parjol la o barfa in fata blocului la orice ora din noapte. Vara am mai mult loc in bagaj, pentru ca hainele sunt mai subtiri. Vara, dragostea e mai dulce. Vara visele sunt mai fragile decat baloanele de sapun. Vara am mai mult chef de orice. Vara plang mai putin. Vara vad indragostiti cu flori in maini. Vara ma gandesc la mare, nu la zapada…la caldura, nu la frig…la culori, nu la un gri monoton.

Nu vreau vara asta inapoi…o vreau pe cea urmatoare..sa vina mai repede!

Draga mea,

Mi-am dat seama ca iar am uitat de felicitare… Stii bine ca mereu uitam sa luam si ca uneori ajungem sa ne scriem urarile pe servetele de hartie (lucru care de altfel mie mi se pare dragut). Asta sa iti fie felicitarea de la mine:

Azi faci 20 ani. E ceva! Schimbarea prefixului, chestii… Ti-am zis ca eu, cand am fost unde esti tu astazi, am trecut in revista o multime de experiente…un fel de retrospectiva a vietii mele pana in punctul respectiv. Poate si tu vei face la fel…poate si tu te vei uita pe poze si vei zambi, gandindu-te “ce era in capul meu cand m-am tuns asa?!?!” …sau poate vei asculta melodii din anii ‘90 si vei chicotii pe “cocogiambo” sau “macarena”. Asta ca sa nu uiti niciodata cum ai fost…ce oameni ai cunoscut…ce lucruri iti placeau…

Cat despre viitor… Vreau sa iti fie mereu bine. Vreau sa te vad mereu zambind. Vreau sa ramai mereu fata care “nu stie ce inseamna NU”. Vreau sa inveti din greselile mele sau ale prietenelor noastre, sa nu fii niciodata nevoita sa le simti pe pielea ta. Vreau sa nu accepti niciodata sa se poarte oamenii urat cu tine-daca o fac, sa pleci de langa ei! Sa nu irosesti niciodata sentimente, sa le pastrezi pe alea veritabile pentru cine le merita. Sa nu incetezi niciodata sa visezi (la Paris). Sa nu uiti niciodata sa bati din gene, asa cum numai tu stii sa o faci. Sa iti amintesti mereu trecutul oricat de subred ar fi, ca sa iti poti cladi un viitor solid. Sa iti pastrezi mereu naivitatea, inocenta si feminitatea de Lolita, care iti e specifica…

L.O.V.E.

Increderea in oameni este un lucru fragil. Tare fragil.

In primul rand, increderea se castiga foarte greu. E vorba de timp, de experiente prin care doi, sau mai multi oameni trebuie sa treaca impreuna…momente din viata lor din care, abia cand ies, isi  dau seama daca celalalt merita inca o bila alba. E vorba de multe lucruri marunte, care abia atunci cand sunt puse cap la cap, capata sens si te apropie sau departeaza de omul respectiv. Increderea nu se castiga in trei saptamani….in cel mai rau caz,va puteti amagi cu o asemenea idee…dar adevarul il veti simti pe pielea voastra, fara sa cititi postul meu, in ziua Z. Aia nu e incredere, e doar o iluzie.

In al doilea rand, increderea iti poate scapa atat de usor printre degete, ca nici nu-ti vine sa crezi cand a disparut… Te poti trezi intr-o dimineata, nesigur pe cineva…neincrezator…sceptic… Si toate asta pentru ca, vorba lui peculiar, ori ierti si nu uiti…ori uiti si nu ierti. Greseala o data comisa, actioneaza ca o imensa bila neagra…iar bilele negre sunt intotdeauna mai grele decat cele albe…

Sfatul meu e sa fiti mereu atenti…si atunci cand simtiti ca sunteti la o rascruce…si ca sunteti in situatia in care aveti de ales intre “Bine” si “Rau” , stati un pic si ganditi-va. Nu actionati impulsiv cand exista riscul sa pierdeti increderea cuiva. Pentru ca, si recastigata cu chiu cu vai, niciodata nu va mai fi la fel.

Vreau sa multumesc unor oameni cu blog, unor oameni din “blogosfera”.

Vreau sa-i multumesc mult lui Otrava. Iti multumesc pentru cum scrii…acid uneori, bland atunci cand esti indragostit…dar mereu cu un strop de “otrava”. Iti multumesc pentru subiectele abordate.. Posturile despre tatal tau imi deschid ochii atunci cand uit ce am. Imi vin ca o palma de care am nevoie. Multumesc si pentru recomandarile de teatru, film si muzica…nu m-ai dezamagit pana acum. Multumesc.

Vreau sa-i multumesc lui Doru. Tie iti multumesc pentru pozele frumoase care imi insenineaza ziua. Sau ma fac sa zambesc pentru ca imi amintesc discutile pe care le avem inainte sa postezi poza respectiva…si vad ca pana la urma tot ca tine faci, si nu ma asculti …. Iti multumesc ca nu te-ai suparat pe mine atunci cand ti-am refuzat invitatia de a-ti poza. Poate ma mai gandesc:). Multumesc.

Vreau sa-i multumesc Ralucai pentru minunatul ei stil in care scrie pe “moi-non-plus” si pentru hipnotizantul ei talent la desen de pe “desenepeasfalt”. Randurile tale ma fac sa visez, iar desenele ma duc mai repede in lumea viselor. Multumesc.

Vreau sa multumesc Mariei si Iuliei…pentru muzica, poze, si cuvinte potrivite…toate la momentul potrivit. Multumesc.

Citeam pe blogu Ralucai despre iubirile dificile. Subiect interesant, m-am gandit eu. Asa ca as dezvolta putin..

Cum ar fi…intr-un univers ideal, daca am putea sa controlam iubirea? Cum ar fi sa putem sa ii spunem stop, atunci cand ne-a ajuns? Sau sa ii spunem “on” atunci cand ne vine cheful?

Omenii sunt diferiti cand vine vorba de felul in care reactioneaza la iubire : disperati, insensibili, reci, resemnati, nehotarati, profunzi, generosi, egoisti, nehotarati, indiferenti, precauti, sfiosi, nehotarati..in caz ca nu am precizat deja. Si multora nu le convine. Multi ar vrea sa poata schimba ceva in comportamentul lor din momentele respective.

Asadar, cum ar fi daca…cum ar fi daca am avea niste pilule pentru ocaziile astea? Iei o pilula dimineata, una la pranz si una seara…timp de o saptamana. Iar in prima zi a saptamanii urmatoare, efectul e garantat: cei care au vrut sa treaca peste o iubire, nici nu mai tin minte numele persoanei respective-”Forget-about-me pills”…cei care vor sa iubeasca, nu aud si nu vad decat numele lui/ei-”Love-me pills”

Si cum ar fi sa extindem putin ?… Cum ar fi sa fie si pilule pentru a ierta? “Forgive-me pills”

Sau pilule pentru a fi suparati pe cineva-asta in cazul persoanelor ca mine, care nu pot tine suparare. “Hate-them pills”

Sau pilule pentru a accepta ceea ce esti. “Acceptance pills”

Pilule pentru o viata sanatoasa. Si fericita. Cum ar fi?…

Vorbeam cu fetele, cu prietenele mele..si mi-am dat seama ca nu de putine ori se intampla sa povestim diverse intamplari si sa ne referim la anumiti baieti cu tot felul de apelative. Spre exemplu “tipul invizibil”, “stirbu”, “slabanogu”, “libidinosu”, “motociclistu”…and the list goes on. Daca stau sa ma gandesc, facem un lucru destul de urat…ca ii reducem la o singura trasatura, una care noua ni se pare reprezentativa, si ii limitam la asta.

Dar cred ca lumea face de obicei asta…si nu ma indoiesc ca gresim. De multe ori, prima impresie este una gresita. Daca am avea ocazia sa mai schimbam cateva cuvinte, sa ne cunoastem mai bine …tind sa cred ca prima impresie ne-ar fi demontata. Poate ca nu am prins persoana respectiva intr-unul dintre cele mai bune momente…nu ca le-as cauta oamenilor in general scuze…dar asa vad situatia.

Si daca am dreptate…si o dam in bara prima oara cand cunoastem pe cineva…cum putem sa reparam stricaciunile? Se mai poate face ceva? Sau ramane asa..batut in cuie?

Prognoza meteo nefavorabila in weekend. Si?!

Bagaje la minut. 2 litri de visinata home made. Salam, Paine, Fanta si un cutit bun de aruncat. Pufi. Si-am plecaaat!

Autostrada. Bere. Multa bere. Visinata. Iar bere. Foarte multa bere. Vama. Cort-that’s a first. Dans pe plaja. Shaorma. Somn. Apa in cort. Caaald. Mare. Baie. Plaja. Ce viaataaa…. Clatite trase in rom si bere.Vodkulita mai pe seara. Dancing in the rain. Pat.

Plaja. Baie. Mancare execrabila si scumpa. Adios vama….adios mare…adios!