Monthly Archive

Lasa-i biletele peste tot. Lasa-i biletele pe perna… Lasa-i biletele in geanta. Lasa-le in pantofi, lasa-le in telefonul mobil la mesaje ne-expediate, lasa-le langa periuta de dinti ca sa le poata citi de cand deschide ochii. Lasa-i biletele in cutia postala pe care o verifica zilnic. Lasa-i biletele in buzunarele blugilor. Lasa-le langa parfum, pentru ca stii ca nu iese pe usa fara sa treca pe langa el. Lasa-le in mailul pe care nu il mai stie nimeni altcineva. Lasa-le pe frigider, prinse cu magneti. Lasa-i biletele pentru ca ii plac. Lasa-i biletele pentru ca sunt o surpriza sincera si frumoasa, care nu are nevoie de multe cuvinte. Ba chiar din contra…cu cat sunt mai putine, cu atat mai frumos mesajul.

Stiu, sunt asa de “fetita”.

Dilema!

In viata trebuie sa ai mereu grija unde calci…. s-ar putea sa aluneci si sa te izbesti de podea. Trebuie sa te gandesti mereu la consecintele actiunilor tale… sa fi mereu pe faza. E indicat sa te gandesti si la cei din jur…E indicat sa gandesti inainte sa vorbesti… E indicat sa iti asumi raspunderea pentru propriile greseli… E indicat sa fi precaut si sa nu te pui singur in situatii din care nu stii sa mai iesi.

In viata e bine sa risti…sa-ti iei inima-n dinti si sa fugi dupa ceea ce vrei. In viata e bine sa nu te dai indarat de la nimic…In viata e bine sa te bucuri de toate trairile de care ai parte, fie ca-s bune sau rele. In viata e bine sa spui oamenilor dragi ca ii iubesti…pana sa nu fie prea tarziu. In viata e bine sa te bucuri de castiguri, nu sa cauti sa le depasesti. In viata e bine sa risti, daca vrei sa descoperi si sa explorezi…In viata e bine sa “iesi din cutie”.

Combina cele doua paragrafe care se bat cap in cap si spune-mi daca iese ceva normal si coerent!…Pentru ca separat mie mi se pare ca au ambele sens. Dar ..impreuna…ce pot insemna?

Pause. Vreau un buton “pause” pe care sa apas exact in momentul asta. Vreau sa ramana toate asa, ca in clipa asta. Vreau ma bucur de azi si de tot ce am azi. Daca iau degetul de pe “pause”, imi pot scapa lucrurile de sub control…

Cum ar fi sa avem o serie de butoane pe care sa le putem folosi pentru a controla momentele prin care trecem? Cum ar fi sa dau delete unor amintiri dureroase?…Si daca as putea, oare as alege sa o fac?..Sau as zice ca am de invatat pana si din neplacerile vietii? Sau e si asta un mit? Cand mi-ar fi lumea mai draga, ar fi perfect sa dau pause, sa pastrez bucuriile pana sa o ia la vale…pana sa-si piarda din farmec. Sau atunci cand deja ajungi in punctul de saturatie, cand nu mai rezisti, cand te urci pe pereti…sa apesi pe “stop” si cu asta sa se incheie balciul. Perfect. Nu?!

M-am saturat de rautati. M-am saturat de atacuri continue.. Chiar nu e ok sa fii mereu plin de venin. Chiar nu e ok sa vii mereu cu reprosuri si sa arunci cu noroi. Oamenii frustrati nu plac nimanui. Shit happens…to all of us. Dar vine mereu momentul in care treci peste. Renunta la ranchiuna, pentru ca nu face bine nimanui. Elibereaza-te de gandurile negre si mergi inainte…mergi mai departe.

Hai sa spunem adio magariilor spuse doar pentru a face rau cuiva. Vreti? Mi se pare o prostie si nu voi putea face niciodata asa ceva…sa iti spun ceva, sau sa fac ceva, doar pentru ca vreau sa nu iti fie bine, pentru ca vreau sa suferi. Iar asta numai pentru ca, oricat de nervoasa as fi, oricat de suparata as fi, niciodata nu  voi dori nefericire si suferinta nimanui. Da, am avut momente in care imi venea foarte usor sa spun (si altii chiar ar fi facut-o in locul meu) “vreau sa suferi, la fel cum sufar eu!”…dar nu am facut-o, pentru ca stiam ca de fapt sunt vorbe..vorbe aruncate la nervi, care nu au nici un fel de baza reala…

Asa ca renunta o data pentru totdeauna la atitudinea asta dura….care de fapt, nu face nimic altceva decat sa-ti arate realele frustrari…sa te dea de gol. E mai sanatos sa mergi inainte.

doru vrea sa stie melodiile mele preferate..ma rog…le cam stii

1)blower’s daughter-damien rice

2)your ex-lover is dead-stars (asta o ascult de ceva vreme si e ffff draguta!)

3)vesnica love will tear us apart-joy division

4)siempre me quedara-bebe

5)forever young-youth group

6)never there-cake

7)secret smile-semisonic

8)why does it always rain on me-travis

9)eden-hooverphonic

10)et si tu n’existais pas-joe dassin

da doru, draga….chiar mi-era dor de o leapsa de la tine!!!!!! asa ca multumesc

pasez catre otrava…

Nu spune tot! Nu e bine. Pastreaza-ti secrete mici, dar fermecatoare. Rasfata-te cu detalii care conteaza. E important sa ai ceva numai al tau…ceva ce nimeni nu va putea vreodata sa-ti fure… sa-ti rapeasca, sau sa-ti distruga. Cand esti intrebat, raspunde cat mai vag…lasa de inteles, fa aluzii, fi subtil…dar niciodata nu da un raspuns direct si clar. Cand ti se fac complimente, accepta-le cu fruntea senina, lasa scepticismul…iti distruge bucuria. Ignora oamenii si lucrurile de care te impiedici. Fa pasii mai mari, ca sa-i eviti. Bucura-te! Bucura-te! Bucura-te de tot ce traiesti…si nu mai lasa lucrurile si oamenii sa treaca pe langa tine fara sa furi putin din fericirea lor…pentru ca da, fericirea ta poate veni si din fericirea altora. Invata sa faci asta si iti va fi mai bine. Incearca si spune-mi cum iti e dupa. Spune-mi daca a mers. Spune-mi daca tu te poti abtine, daca poti sa NU urlii in gura mare atunci cand iti e bine. Invata-ma si pe mine.

Incep sa ma sperii. Si pana acum aveam probleme cu rabdarea, dar de ceva timp am luat-o razna. Nu mai am rabdare…si ce e cel mai grav, este ca nu am rabdare cand vine vorba de oameni.. Nu mai am strop de toleranta. Daca stai pe langa mine si scoti numai tampenii pe gura, daca vorbesti aiurea… o sa imi citesti dispretul pe fata. Nici macar asta nu pot sa ascund. Ma dezgusti si nu pot sa maschez asta…nici macar cu fond de ten. Daca nu te plac, o sa intelegi imediat asta. Nu stiu exact ce s-a intamplat cu mine si nici macar momentul nu-l pot localiza concret…tot ce stiu insa, este ca nu am fost asa mereu. Puteam sa vorbesc cu oricine, despre orice. Undeva pe drum, s-a intamplat ceva. Undeva pe drum, mi-am pierdut toleranta. Pentru ca despre asta este vorba. Despre toleranta. Unde mi-a fugit? De ce nu mai pot zambi, cu toate ca nu sunt de acord cu tampeniile pe care le debitezi? De ce nu mai pot da din cap, afirmativ….in timp ce ma gandesc la cat de mult gresesti si la cate argumente contra ti-as aduce…dar nu o fac pentru ca evit o discutie in contradictoriu cu tine. De ce?

Suntem inconjurati de clisee. E un cliseu sa-i oferi trandafiri prietenei tale. E un cliseu sa o saruti in timpul filmului. E un cliseu sa va sarutati in ploaie. E un cliseu sa iti placa marea. E un si mai mare cliseu sa-ti placa Parisul. E un cliseu sa fii romantic. E un cliseu sa citesti Paulo Coelho. E un cliseu sa iti rogi prietenul sa te dea cu crema pe spate. E un cliseu sa va sarutati pe muzica lenta. E un cliseu sa visezi cu ochii deschisi. E un cliseu sa pui la cale surprize. E un cliseu sa iti chemi prietenele la un film si popcorn. E un cliseu sa mananci ciocolata cand iti vine sa plangi. E un cliseu sa te sarute ca sa te impace. E un cliseu sa-ti placa fotografia. E un cliseu sa-ti faci blog.

Clisee gasim la tot pasul. A devenit un cliseu si sa recunosti un cliseu. Eu zic ca nu sunt chiar atat de penibile atata vreme cat tie ti se pare ca-si gasesc locul, ca vin la momentul potrivit…Cred ca pana la urma depinde de tine…daca ceva devine sau nu un cliseu.

Oricum, pana la urma, toate lucrurile care ne inconjoara, odata ce ne obisnuim cu ele…devin tipice, isi pierd originalitatea si risca sa devina clisee….Asa ca de ce sa ne mai batem capul?!?

Cheile Butii 2007:

Babuta care ne-a gazduit in prima noapte, insectele care au dormit cu noi atunci, frig si cald, soare si ploaie, prieteni vechi si prieteni noi, imbratisari si pupaturi, beri si foame, o experienta noua care se cheama “jucatul de-a chelnarita”, urcatul pe munte in liniste absoluta, febra musculara care m-a facut sa-mi descopar muschii despre care nici nu stiam ca exista, o persoana care m-a surprins in mod placut atunci cand am facut cunostinta cu ea, si o persoana care m-a surprins in mod neplacut cand am revazut-o, clubul fetelor cu codite care ii multumeste Ancai, sponsorul oficial al vacantei-Chocotoff-care ii aduce Mariei oricand zambetul pe buze, Becalli, numele lui pe telefon cand suna, restul lumii uitata acasa cu tot cu tehnologie (internet), secretele si barfele rostite la Sangria, cele 2 posturi tv, file-ul faimos de peste, numarul de tricouri cu Papa, omul de la care nu ma asteptam sa imi complimenteze zambetul si totusi a facut-o, dorul de o multime de oameni inca dinainte sa-i parasesc, drumul cu masina from hell pana in petrosani, Bogdanel cel mic si scump care ne pupa si ciupea in acelasi timp, gara de nord, acasa.

P.S.

mai multe poze, in curand pe deviant

Plec. Ma duc sa-mi petrec cateva zile in compania unor buni prieteni. Unii mai buni decat altii. De unii mi-e mai dor, de altii mai putin. Abia astept sa stam afara, sa povestim tot ce ni s-a intamplat de cand ne-am vazut ultima oara, cu o bere si o punga de chipsuri in fata (da, Luci, acum un an, in exact aceleasi imprejurari, tu m-ai invatat cu berea!) si sa ne minunam de frumusetea muntilor din jurul nostru. Abia astept serile in care iau cinci bluze pe mine si tot parca ar merge si a sasea, serile in care stam toti la un loc in jurul unuia singur…ala care are chitara in maini. Abia astept jocul de-a gazela…cu toate ca am impresia ca anul asta voi fi detronata. Abia astept sa urc pe munte fara sa rostesc un sunet…sa aud numai respiratia grea a celor din jur, care sunt la fel de “oraseni” ca si mine, la fel de neantrenati. Abia astept sa vad baietii cum se strivesc la un “lapte-gros”. Vreau sa ma intorc de acolo mai calma, mai senina, mai plina de viata, cu mai mult chef de absolut orice, cu zambetul imprimat pe fata (ca amprenta unui deget pe pielea mea)…vreau sa ma intorc cu bateriile incarcate…cu avant..cu forte noi si mai impacata cu mine insami decat sunt acum, la plecare.

Cheile Butii, here i come!

Sunt curioasa (da, sunt foarte curioasa in general, dar nu despre asta vreau sa vorbesc). Ti-as spune sa te duci la fereastra..da, la fereastra..sa o deschizi si sa asculti ploaia cu ochii inchisi..sa dai drumu in acelasi timp la calculator si sa asculti melodia “siempre me quedara” cantata de “bebe”… sa fii atent la sunetul pe care stropii de ploaie il fac atunci cand se izbesc de frunzele copacului din fata ferestrei tale… sa incerci printre loviturile astea sa asculti si versurile piesei..de parca ai juca intr-un film, de parca ai fii un simplu personaj..nu neaparat cel principal, iar pe fundal..melodia asta ar fi coloana sonora. Sunt curioasa..daca ai face toate astea..pe care eu tocmai le-am facut, iar in plus ai fi trecut in ultimele 3,4 zile prin exact aceleasi experiente ca si mine…ai fi participat la aceleasi discutii, ai fi mers pe aceleasi strazi, ai fi mancat aceeasi mancare, ai fi stat in aceeasi casa, ai fi avut aceleasi temeri sau aceleasi reusite…sunt curioasa… oare ai fi simtit totul exact asa cum am simtit eu? Le-ai fi perceput pe toate exact cum am facut-o eu?

Despartirile

Sunt in general dureroase. Ne luam ramas bun de la oameni dragi…ne despartim de ei pentru o perioada scurta, sau lunga..Cred ca e vorba si de faptul ca te obisnuiesti cu persoana respectiva, stand alaturi de ea..iar despartirea inseamna o revenire la starea initiala…o revenire la viata fara persoana respectiva. De exemplu, iti iei ramas bun de la cineva, pe peronul garii. Unii ar putea spune ca e cliseeic, dar trist ramane chiar si asa…sa spui “pa” omului langa care ti-ai petrecut 3 zile si 2 nopti, omului caruia i-ai impartasit visele tale de viitor, omului care ti-a cunoscut secretele pe care nu le-ai fi dezvaluit nimanui altcuiva. E greu. E lacrimogen, recunosc…dar doare. Simti ca lasi acolo o bucatica din tine. Iar persoana care ramane in urma simte ca pleaca o bucatica din ea. Lacrimile completeaza tabloul.

Uneori sunt fericite. Uneori iti doresti sa scapi de cineva. Vrei sa lasi acel cineva in urma si sa nu privesti inapoi. Vrei sa treci cat mai repede peste momentele petrecute in compania sa. Uneori.

Alteori e usor. Stii ca lucrurile nu vor ramane asa pentru multa vreme, ca in curand va veti revedea.. Rar, dar se mai intampla si asa.

Revederile

In general sunt fericite. Asteptarea a luat sfarsit.. Va regasiti, va imbratisati…Va impartasiti povestile de pana in momentul acela. Desi tocmai v-ati revazut, parca inca va e dor unuia de celalalt…parca inca nu simtiti ca a venit si ziua asta…pe care o asteptati de atata vreme. Aveti in permanenta un zambet larg pe fata si vreti din cand in cand sa-l luati pe celalat in brate, sa-l strangeti si sa nu-i dati drumul, de tema ca va pleca iar.

Unele revederi sunt stanjenitoare. Poate ca intre timp se intampla lucruri dintre cele mai diverse si interesante in vietile voastre, lucruri care au luat tot felul de intorsuri la care nimeni nu se astepta… Iar acum, ca revederea are loc dupa o serie de evenimente necunoscute celuilalt, va simtiti jenati, incomozi…ati vrea sa vina totul mai usor… si exista doua variante: una in care ii dati de capat pana la urma si lucrurile se aseaza intre voi, sau cea de-a doua - in care nimic nu se schimba, totul ramane la fel de penibil, ba chiar mai mult, poate ajungeti sa va evitati.

Despartiri putine si revederi multe, va doresc!

Mai demult, l-am ajutat pe Otrava sa scrie un post despre replici de agatat…cele mai penibile! Am intrebat prietenele in stanga si in dreapta, mi-am amintit si eu replicile “minune” la auzul carora m-am cutremurat…si uite asa a iesit un post foarte dragut, care a mai ajuns si in 7plus. Il am si pe blog: “blogul publicat al lui Otrava”.

Nu am mai iesit de mult in oras cu fetele. Aseara ne-am strans mai multi si am iesit in B52. Nu stiu cum se face ca numai aici am auzit cele mai tampite replici. Ieri nu a fost o exceptie.

Premiile merg catre:

3) Grasutul- i-a platit Ralucai consumatia dar a ramas cu buza umflata

2)Piratul- cu toate povestile lui despre cat de tare sunt eu, despre cum ma vede el ca fiind o tipa “misto” si cum ar vrea sa ne cunoastem mai bine, la un suc eventual…sa-i dau numarul de telefon-cu asta a tinut-o mult!!! Multumesc Rares (pardon ;)) Catalin) ca m-ai scapat de el. Daca o sa mai am nevoie de “prieten de urgenta”, nu voi ezita sa te chem. Si da, stiu ca le rupi picioarele

1)Tipul cu prietenul invizibil- genial!!!! Care dintre voi s-a mai gandit la un amic invizibil despre care sa-i povestesti unei tipe, doar ca sa intri in vorba cu ea? ..Sa-i spui cum il cheama, ea sa vrea sa-l cunoasca, tu sa-l chemi langa voi, ea sa nu stie incotro sa intinda mana sa dea noroc cu el, tu sa-i spui “lasa…o sa ti se arate atunci cand esti gata sa-l vezi”. Ea sa te intrebe cum se descurca in “anumite situatii”, tu sa faci pe prostul si sa nu ii raspunzi la intrebare pentru ca vrei sa o vezi cum mai incearca sa-ti puna intrebari…Pana la urma sa-i spui ca prietenul tau vrea sa-i arate ceva afara…Cum??Cum sa te duca mintea la asaaaaa ceva???

Noroc cu un tip care a salvat onoare rasei masculine aseara… Vlad, multumesc de bere si La Multi Ani!

later edit: da….avem si un premiu de consolare pentru “7 stele”, a very impressive look-a-like. Nu am mai vazut pana acum om care sa semene atat de tare cu ..un cunoscut. Si nu, nu era doar impresia mea..nu Raluca?? Si intra si el in clasament pentru ca avea privirile sagalnice si niste mici ghionturi in timp ce dansam. Deci vezi Raluca? Nu era nevoie sa ma impingi tu…se lovea si singur de mine :))))

Vreau sa sar elasticu, sa ma joc “hotii si vardistii”, sa ma dau cu sania, sa mananc flori de salcam, sa beau apa de la fantana…sa alerg prin paraul ala rece ca gheata, sa alerg printre flori, sa ma incomodeze insectele si greierii, sa ma asez la umbra unui castan si sa citesc, sa intru in casa si sa fie racoare…. Vreau sa fiu din nou copil. Vreau sa plang atunci cand imi zgarii genunchii, vreau sa alerg de dimineata pana seara cu prietenii, vreau sa ne intoarcem de la scoala infometati si sa mancam pana ajungem acasa o paine de fiecare….vreau, chiar daca numai pe moment (pentru ca stiu ca o sa-mi treaca), sa fiu iar in oraselul mic, unde toata lumea cunoaste pe toata lumea…sa ies pe strada si sa ma salut cu absolut toti oamenii pe langa care trec…vreau sa fac iar parte dintr-o comunitate restransa.. vreau sa fiu mica si sa aiba altii grija de mine..vreau sa fiu ocrotita si ferita de rele, vreau sa se gandeasca altii la binele meu, vreau sa fiu tinuta de mana cand traversez strada, vreau sa ia altcineva deciziile in locul meu…macar pentru o vreme. Se poate?!

Nu exista intuitie feminina. Exista doar un instinct pe care il avem cu totii, indiferent de sex. Exista un mic semnal de alarma care se declanseaza automat atunci cand subconstientul nostru simte aparitia unei eventuale probleme… E vorba de conflictul dintre “nord si sud”, sau dintre ratiune si simtire… E vorba de momentele in care desi vrei foarte tare ceva..simti ca e in neregula, simti ca e o greseala. Asa ca incetati cu discutiile despre “marea intuitie feminina”…e o tampenie. Chiar sunt curioasa de unde a aparut vorba asta. Care o fi fost ala care a rostit prima oara vorbele astea? O fi fost barbat?

Parca si aud un barbat spunand “da ma…nu a mai venit la mine..a intuit ea ca vreau sex si de aia…pff..intuitia asta …e feminina ma..ca la noi nu e asa…eu as fi mers oricum in locu ei!” . Sau o femeie…”am avut eu un presentiment…si s-a adeverit domne!..am intuit.pai ce?credea ca nu-mi dau seama?noi femeile avem ceva in plus totusi…gandim cu creierul!avem intuitia asta…feminina!!!”

Ce prostii… e doar subconstientul care ne atentioneaza… si pe barbati in egala masura! Nu face discrimnari

Am niste prietene extraordinare. Nu as fi putut spera la ceva mai mult din partea lor. Cand le-am cunoscut, in prima zi de liceu, nu mi-am imaginat ca vom ajunge aici. Una dintre ele era excesiv de vorbareata, incepea treptat sa-mi dea dureri de cap cu personalitatea ei “extra”-sociabila. Alta era cea mai frumoasa fata pe care o vazusem pana atunci si imi imaginam, bineinteles, ca va fi cu nasu pe sus, cu baietii la picioare si cu fetele la distanta. Celelalte doua mandre stateau in banca din spatele meu, vorbeau si radeau intruna…iar eu nu stiam cum sa fac sa le intru in gratii. Imi lasasera impresia ca sunt genul de fete pe care le-as vrea ca prietene, dar sa ma imprietenesc cu ele imi era dificil…din moment ce faceau misto de mine in permanenta.

Inca din primul an petrecut in aceeasi clasa, prieteniile s-au legat. Ne-am apropiat. Am inceput sa mergem la munte, la mare, impreuna…sa dormim unele pe la altele…chestiile tipice. Am ramas prietene si dupa cei 4 ani de liceu. Si acum ne vedem, ne sunam, plecam impreuna la mare, sau pe unde apucam…incingem telefonul cum aflam o barfa noua. Chestii tipice…chestii tipice.

Dar azi mi-am dat seama de ceva. Cred ca toate 5 ne-am temut, chiar daca nu am recunoscut-o, ca la sfarsitul liceului drumurile noastre nu ar coincide. Ne-am temut ca relatiile se vor raci, sau mai rau…vor inceta. Ma bucur azi, sa vad ca temerile noastre nu s-au adeverit. Prieteniile noastre au rezistat. Cand una dintre noi sufera, formam un front unit, ne intalnim, sau daca nu putem, facem conferinte la telefon…si incercam sa gasim solutii…suntem toate acolo pentru EA, pentru cea care are probleme. E frumos cand ma uit in urma si vad cum am crescut, cum ne-am maturizat impreuna. Iar asta se vede cel mai bine prin prisma problemelor pe care le-am depasit impreuna. Daca la inceput erau probleme cu vreo colega rautacioasa, cu dirigina..mai apoi au fost cu parintii…acum sunt cu facultatea, restantele, viitorul nostru…baietii. Mereu suntem aici. Un fel de “una pentru toate si toate pentru una”. Chiar daca lucrurile nu au fost mereu roz, si am avut parte si de micile noastre conflicte, ceea ce e cu adevarat frumos la prietenia noastra, si ceea ce o deosebeste de celelalte de care am auzit, noi 5 ne-am spus clar si raspicat in fata ce ne-a deranjat. Nu ne-am jenat niciodata. Nu mi-a placut cum ai reactionat cand ti-am zis ca nu vin cu tine la mare?Atunci ti-am spus-o. Nu ti s-a parut frumos ce am facut in ziua aia la suc? Mi-ai spus-o si tu. Am vorbit despre toate problemele. Despre toti baietii. Despre toate subintelesurile. Despre toate pozitiile( ). Despre toate visele.

Cand pe una dintre noi o doare, ne doare pe toate. Cand una dintre noi e fericita, ne bucuram si noi pentru ea. Sarbatorim sau plangem impreuna. Va iubesc, fetelor!

BIG HUG pentru “grupul vesel” !!!!