Problema asta, cu fuck-buddies, ma pune pe ganduri de ceva vreme. Desigur ca ne surade tuturor sa stim ca avem in permanenta pe cineva acolo, pentru zilele ploioase, la propriu si la figurat, care sa ne ridice moralul si sa ne faca sa ne simtim iubiti. Dar oare nu asta e rolul unui iubit sau al unei iubite? Sa fie acolo pentru noi? Sa ne potoleasca poftele, fie ele si trupesti? Un fuck-buddy este un om care nu serveste la altceva, decat la satisfacerea unor dorinte de nivel sexual. Cu siguranta suntem multi cei care spunem ca, nu de putine ori, nu vrem altceva decat ceva “casual”…”relaxat”. Dar daca e sa ne gandim serios, sa ne analizam putin pe noi insine, ne dam seama -sunt sigura de asta- ca o astfel de relatie, in care nu am face decat sa ne folosim unul de altul, nu are sens. In principal, sunt convinsa ca cineva, pana la urma, se va rani in toata povestea asta.

Daca ar fii sa am un asemenea fuck-buddy, probabil l-as alege datoria atractiei extreme de puternice, sexuale. Eu una, nu pot fi atrasa decat de un om inteligent, misterios, cu bun simt si o multime de alte calitati pe care le caut la un baiat. Nici macar nu trebuie sa fie frumos, iar prietenele mele stiu asta (e motivul unor glume pe care le fac pe seama mea, mai nou). Problema mea ar fii urmatoarea….daca as gasi un asemenea tip, de care sa fiu atrasa atat de tare…nu m-as multumi doar cu o relatie de casual sex, ci as dori o relatie cat se poate de serioasa. Asa ca ma aflu intr-o mare dilema. De fapt nu e chiar asa de mare…presupun ca tocmai mi-am raspuns singura nelamuririlor…nu-s facuta pentru asa o relatie “simplista”. Nu e genul meu.

Voi ce credeti? Exista vreun aspect al acestei probleme pe care l-am neglijat? Vreo ” portita de scapare ” ? Sa va vad…